5 Reguli de politete

Spread the love
5 Reguli de politete:
1. ia la mama o bombonica!
In primul rand eu sunt mama, in al doilea rand si in consecinta eu, mama, hotarasc ca David nu mananca bombonele de provenienta incerta, cu hartia dezlipita, scoase din acelasi buzunar in care amabila doamna tine chei, bani si alte cele. Pana acum nu am constientizat ca doamnele in varsta umbla cu bombonele/biscuiti/pateuri prin buzunare.
2. Imi spui si mie cum te cheama? Da’ cati ani ai?
Intai te prezinti tu, cu nume, prenume, varsta si apoi poti interoga si copilul, asta daca mai aude intrebarea de hohotele mele de ras. Dar ma rog, daca vrei o prezentare oficiala si completa cam asa se face, dupa regulile bunelor maniere. Acum daca tu nu le cunosti, nu cere unui copil de doi ani, care abia ciripeste cateva cuvinte, sa le respecte, nu-ti exprima regretul ca „asa fetita/baiat mare si nu vorbeste”, nu intreba daca i-a mancat pisica limba, nici macar nu avem pisica, nu insista pe aceasta linie, ca sa nu auzi cat de bine si de popular vorbeste mama copilului
3. Vai ce rusine! Fetita/baiat mare si merge in brate/carucior!
Hai sa lamurim lucrurile: stii diferenta dintre mare si mic? Mic e la doi ani, mare e la 10 ani, dar indiferent de varsta un copil are dreptul sa oboseasca si sa aleaga alt mijloc de locomotie. Daca e in brate inseamna ca parintele a fost de acord sa fie tratat in acest fel, s-ar putea chiar sa-i faca placere sa-si tina copilul in brate -incredibil, dar exista astfel de parinti – daca e in carucior nu intreba apoi ingrijorata: Vai, dar are doi ani, nu merge nici acum in picioare? fiindca stiu metode de a transforma falsa ingrijorare in stupefactie
4. Ce mananci tu acolo bun? Imi dai si mie?
Nu, nu-ti da, din niste motive extrem de solide pe care un copil mic le stie bine, spre deosebire de tine. Intai ca, daca mananca, chiar e bun sau ii e foame, doi, nu te cunoaste, recunoaste cinstit, daca un necunoscut ti-ar cere din bucata ta de sandwich nu i-ai da fara sovaiala, trei, ii intri in spatiul personal atunci cand continui sa insisti cu mana intinsa: Hai, da si mie, da si mie!
5. Imi dai si mie sa pup un obrajor/o manuta? 
Dom’le pe mine m-a disperat poporul asta pupacios! Pupatul e un semn de afectiune, de ce ti-ar arata copilul meu afectiune, cand nici macar nu te cunoaste? Daca treci pe langa cineva si esti brusc oprita: Vai doamna, ce palarie misto aveti! Da sa pup! tonc-Tonc! pana sa apuci sa intervii, nu zici ca persoana respectiva e nebuna? Pai vezi? Acum sa zici mersi ca fetita mea nu vorbeste ca un copil de 5 ani sau ca o ipotetica pisica i-a mancat limba, ca altfel ai fi auzit: Nebuno!
Nu, nu e voie nici sa o ciupesti de obraji, sunt bucalati de la mama natura, e adevarat, dar mai exista femei cu sani frumosi, barbati cu fesieri aratosi, du-te si ciupeste d-acolo, daca ai acest obicei.

13 Comments on "5 Reguli de politete"

  1. Mare adevăra spui, din păcate multe persoane nu știu asta.

  2. Aceste randuri ar trebui cititite si…recitite, de foarte multi…..tineri, in special.

  3. BRAVO!sI EU AS FACE LA FEL CA PARINTE.STAN LUMINITA SIMONA

  4. imi place!imi amintesc ca fiica mea avea vreo 3 ani cind venea cineva primul lucru pe care il spunea era:sa stii ca nu spun nici citi ani am nici cum ma cheama

  5. Din pacate sunt si specimene de genul ia uite cum si cocoleste copilul sa nu manance aia si aia de parca alti copii nu mananca la fel". Consider ca fiecare mama stie cei mai sanatos prntru copilul dar mereu se gaseste cate un carcotas cu "experienta" care sa dea lectii.

  6. Foarte adevarat…orice mama trebuie sa isi creasca si sa isi educe copilul dupa bunul plac dându-i o educatie exemplara…din pacate in ziua de azi nu se mai respecta/tine cont de astfel de 'reguli' si nu numai…:(

  7. Foarte adevarat dar ce frumos ar fi daca ar sti si ar respecta toata lumea aceste reguli si nu numai!

  8. Foarte interesant articolul tau ,l-am citit cu drag .

  9. Frumos articol ,bine scris

  10. Al meu copil este mare acum, dar când era micuț și mergeam în parc, la plimbare, în oraș sau oriunde, mă loveam de întrebările de mai sus.
    Nu o dată, mi-a sărit țandăra și i-am apostrofat pe curioși.Probabil am fost catalogată ca nesimțită, nepoliticoasă, dar liniștea copilului meu era mai importantă.
    Nu mai trăim pe vream comunismului ca marionetele și dacă unele lucruri le fac rău celor dragi, reacționăm.

  11. Draga mea ,ai mare dreptate in tot ce scrii. Sunt niste obiceiuri de care nu scapam oricat ne-am stradui. E drept ne deranjaza mult aceste lucruri cu atata mai mult cu cat nici nu-si au rostul. E suficient sa spui cateva cuvinte frumoase la adresa copilulu ,sa-i doresti tot binele din lume si cu asta ,basta . O zi buna !

  12. Am citit cu mare interes acest articol. Este foarte educativ !

Leave a comment

Your email address will not be published.


*